Oamenii de prin partea locului spun că Detunatele ar fi fost, la început, o stâncă îngemănată dar, într-o bună zi de vară, pe o arşiţă înăbuşitoare, s-a pornit din senin un potop ca la începuturile lumii, cu tunete şi fulgere care mai de care mai înspăimântătoare. Şi în toiul furtunii, cu o bubuitură asurzitoare un trăsnet s-a năpustit asupra stâncii, despicând-o şi dându-i numeroase şi felurite înfăţişări. Se spune că de atunci mulţi curioşi vin să vadă stâncile cele detunate de trăsnet şi se adăpostesc pustnicii, cei care vor să îl afle pe Dumnezeu în inima muntelui. O altă poveste e adesea istorisită ca să le fie învăţătură de minte celor avari şi celor lacomi. Se spune că un rege plin de toate bogăţiile pământului, nevrând să lase moştenire urmaşilor săi, a îngropat sub aceste stânci toată averea sa. Sute şi sute de ani au trecut de atunci până într-o bună zi când Satana s-a apucat să sape sub stânci, cu gândul de a găsi comoara. Înfuriat că nu dă de comoară şi cum toată munca lui se dovedi a fi în zadar, a adus mii de trăsnete deasupra stâncii. Dogoarea iscată de trăsnete a crăpat stânca, şi odată cu ea s-a topit şi întreaga comoară a regelui cel zgârcit. De atunci acelor stânci li se spune Pietrele Detunate.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment